cumineca

Romanian

Alternative forms

Etymology

From a Vulgar Latin root *comminicāre, from Latin communicāre. Doublet of the borrowed comunica.

Verb

a cumineca (third-person singular present cuminecă, past participle cuminecat) 1st conjugation

  1. (Christianity, transitive, reflexive) to receive (or give) the Eucharist, Holy Communion
    Synonyms: griji, împărtăși
  2. (obsolete) to communicate

Conjugation

    conjugation of cumineca (first conjugation, no infix)
infinitive a cumineca
gerund cuminecând
past participle cuminecat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cuminec cumineci cuminecă cuminecăm cuminecați cuminecă
imperfect cuminecam cuminecai cumineca cuminecam cuminecați cuminecau
simple perfect cuminecai cuminecași cuminecă cuminecarăm cuminecarăți cuminecară
pluperfect cuminecasem cuminecaseși cuminecase cuminecaserăm cuminecaserăți cuminecaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cuminec să cumineci să cuminece să cuminecăm să cuminecați să cuminece
imperative — tu — — voi —
affirmative cuminecă cuminecați
negative nu cumineca nu cuminecați

Derived terms

See also

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.