cuminecare
Romanian
Etymology
Noun
cuminecare f (plural cuminecări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cuminecare | cuminecarea | cuminecări | cuminecările | |
| genitive-dative | cuminecări | cuminecării | cuminecări | cuminecărilor | |
| vocative | cuminecare, cuminecareo | cuminecărilor | |||