cumir

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic кумиръ (kumirŭ).

Noun

cumir m (plural cumiri)

  1. (obsolete) idol

Declension

Declension of cumir
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative cumir cumirul cumiri cumirii
genitive-dative cumir cumirului cumiri cumirilor
vocative cumirule cumirilor

References

  • cumir in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN