cupric
English
Etymology
Ultimately from Latin cuprum (“copper”). See -ic.
Pronunciation
- (UK) IPA(key): /ˈkjuːpɹɪk/
Adjective
cupric (not comparable)
- Of, pertaining to, or derived from, copper; containing copper.
- (inorganic chemistry) Containing copper with an oxidation number of 2
Derived terms
- cupric acetate
- cupric carbonate
- cupric chloride
- cupric oxide
- cupric sulfate, cupric sulphate
- cupric sulfide, cupric sulphide
- mercurico-cupric
Related terms
Translations
See also
Romanian
Etymology
Borrowed from French cuprique. By surface analysis, cupru + -ic.
Adjective
cupric m or n (feminine singular cuprică, masculine plural cuprici, feminine and neuter plural cuprice)
Declension
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | cupric | cuprică | cuprici | cuprice | |||
definite | cupricul | cuprica | cupricii | cupricele | ||||
genitive- dative |
indefinite | cupric | cuprice | cuprici | cuprice | |||
definite | cupricului | cupricei | cupricilor | cupricelor |