curban

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish قربان (kurban), from Arabic قُرْبَان (qurbān).

Noun

curban n (plural curbane)

  1. (obsolete) religious sacrifice to God

Declension

Declension of curban
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative curban curbanul curbane curbanele
genitive-dative curban curbanului curbane curbanelor
vocative curbanule curbanelor

References

  • curban in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN