curcan
Romanian
Etymology
From curcă (“turkey hen”) + -an.
Pronunciation
- IPA(key): /kurˈkan/
Audio: (file)
Noun
curcan m (plural curcani, feminine equivalent curcă)
- turkey (bird)
- turkey-cock
- (derogatory) policeman, cop, peeler, copper
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | curcan | curcanul | curcani | curcanii | |
genitive-dative | curcan | curcanului | curcani | curcanilor | |
vocative | curcanule | curcanilor |
Derived terms
- curcănaș
- curcănărie
- curcănie
- moțul-curcanului
- nasul-curcanului
Expressions
- se umfla în pene ca un curcan
See also
References
- “curcan”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025