curugiu
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish قوریجی (korucu).
Noun
curugiu m (plural curugii)
- (dated) an Ottoman veteran
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | curugiu | curugiuul | curugii | curugiii | |
| genitive-dative | curugiu | curugiuului | curugii | curugiilor | |
| vocative | curugiuule | curugiilor | |||