cuvântătorie

Romanian

Etymology

From cuvântător +‎ -ie.

Noun

cuvântătorie f (plural cuvântătoriei)

  1. (obsolete) elocution
    Synonym: oratorie

Declension

Declension of cuvântătorie
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative cuvântătorie cuvântătoriea cuvântătoriei cuvântătorieile
genitive-dative cuvântătoriei cuvântătorieii cuvântătoriei cuvântătorieilor
vocative cuvântătorie, cuvântătorieo cuvântătorieilor

References

  • cuvântătorie in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.