cynebearn

Old English

Etymology

Composed of cyne- +‎ bearn, literally “royal child.”

Pronunciation

  • IPA(key): /ˈky.neˌbæ͜ɑrn/, [ˈky.neˌbæ͜ɑrˠn]

Noun

cynebearn n

  1. child or offspring of a king: a prince or princess

Declension

Strong a-stem:

singular plural
nominative cynebearn cynebearn
accusative cynebearn cynebearn
genitive cynebearnes cynebearna
dative cynebearne cynebearnum

Descendants

Middle English: kine-barn