dăinuitor

Romanian

Etymology

From dăinui +‎ -tor.

Adjective

dăinuitor m or n (feminine singular dăinuitoare, masculine plural dăinuitori, feminine and neuter plural dăinuitoare)

  1. lasting

Declension

Declension of dăinuitor
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite dăinuitor dăinuitoare dăinuitori dăinuitoare
definite dăinuitorul dăinuitoarea dăinuitorii dăinuitoarele
genitive-
dative 		indefinite dăinuitor dăinuitoare dăinuitori dăinuitoare
definite dăinuitorului dăinuitoarei dăinuitorilor dăinuitoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.