dăunat

Romanian

Etymology

From daună +‎ -at.

Adjective

dăunat m or n (feminine singular dăunată, masculine plural dăunați, feminine and neuter plural dăunate)

  1. harmed

Declension

Declension of dăunat
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite dăunat dăunată dăunați dăunate
definite dăunatul dăunata dăunații dăunatele
genitive-
dative
indefinite dăunat dăunate dăunați dăunate
definite dăunatului dăunatei dăunaților dăunatelor

References

  • dăunat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN