debita

See also: debitá and débita

Italian

Pronunciation

  • IPA(key): /ˈde.bi.ta/, /ˈdɛ.bi.ta/[1]
  • Rhymes: -ebita, -ɛbita
  • Hyphenation: dé‧bi‧ta, dè‧bi‧ta

Adjective

debita f

  1. feminine singular of debito

References

  1. ^ debito in Luciano Canepari, Dizionario di Pronuncia Italiana (DiPI)

Latin

Noun

dēbita

  1. nominative/accusative/vocative plural of dēbitum

Participle

dēbita

  1. inflection of dēbitus:
    1. nominative/vocative feminine singular
    2. nominative/accusative/vocative neuter plural

Participle

dēbitā

  1. ablative feminine singular of dēbitus

References

Portuguese

Verb

debita

  1. inflection of debitar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French débiter.

Verb

a debita (third-person singular present debitează, past participle debitat) 1st conjugation

  1. to debit

Conjugation

    conjugation of debita (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a debita
gerund debitând
past participle debitat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present debitez debitezi debitează debităm debitați debitează
imperfect debitam debitai debita debitam debitați debitau
simple perfect debitai debitași debită debitarăm debitarăți debitară
pluperfect debitasem debitaseși debitase debitaserăm debitaserăți debitaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să debitez să debitezi să debiteze să debităm să debitați să debiteze
imperative — tu — — voi —
affirmative debitează debitați
negative nu debita nu debitați

Spanish

Verb

debita

  1. inflection of debitar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.