decola

See also: decolá, DeCola, and De Cola

Portuguese

Verb

decola

  1. inflection of decolar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French décoller.

Verb

a decola (third-person singular present decolează, past participle decolat) 1st conjugation

  1. to take off

Conjugation

    conjugation of decola (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a decola
gerund decolând
past participle decolat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present decolez decolezi decolează decolăm decolați decolează
imperfect decolam decolai decola decolam decolați decolau
simple perfect decolai decolași decolă decolarăm decolarăți decolară
pluperfect decolasem decolaseși decolase decolaserăm decolaserăți decolaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să decolez să decolezi să decoleze să decolăm să decolați să decoleze
imperative — tu — — voi —
affirmative decolează decolați
negative nu decola nu decolați

Spanish

Verb

decola

  1. inflection of decolar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.