decoloniza
Romanian
Etymology
Borrowed from French décoloniser. By surface analysis, de- + coloniza.
Pronunciation
- IPA(key): /de.ko.lo.niˈza/
Verb
a decoloniza (third-person singular present decolonizează, past participle decolonizat) 1st conjugation
- to decolonize
Conjugation
conjugation of decoloniza (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a decoloniza | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | decolonizând | ||||||
| past participle | decolonizat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | decolonizez | decolonizezi | decolonizează | decolonizăm | decolonizați | decolonizează | |
| imperfect | decolonizam | decolonizai | decoloniza | decolonizam | decolonizați | decolonizau | |
| simple perfect | decolonizai | decolonizași | decoloniză | decolonizarăm | decolonizarăți | decolonizară | |
| pluperfect | decolonizasem | decolonizaseși | decolonizase | decolonizaserăm | decolonizaserăți | decolonizaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să decolonizez | să decolonizezi | să decolonizeze | să decolonizăm | să decolonizați | să decolonizeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | decolonizează | decolonizați | |||||
| negative | nu decoloniza | nu decolonizați | |||||
Further reading
- “decoloniza”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025