deliu

Catalan

Verb

deliu

  1. inflection of delir:
    1. second-person plural present indicative/subjunctive
    2. second-person plural imperative

Portuguese

Pronunciation

  • (Brazil) IPA(key): /deˈliw/ [deˈliʊ̯]

  • Rhymes: -iw
  • Hyphenation: de‧liu

Verb

deliu

  1. third-person singular preterite indicative of delir

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish دل (deli).

Adjective

deliu m or n (feminine singular delie, plural delii)

  1. sturdy

Declension

Declension of deliu
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite deliu delie delii delii
definite deliul delia deliii deliile
genitive-
dative
indefinite deliu delii delii delii
definite deliului deliei deliilor deliilor

Noun

deliu m (plural delii)

  1. (historical) soldier

Declension

Declension of deliu
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative deliu deliul delii deliii
genitive-dative deliu deliului delii deliilor
vocative deliule deliilor