deplorare
See also: deploraré
Italian
Etymology
Pronunciation
- IPA(key): /de.ploˈra.re/
- Rhymes: -are
- Hyphenation: de‧plo‧rà‧re
Verb
deploràre (first-person singular present deplòro, first-person singular past historic deplorài, past participle deploràto, auxiliary avére)
Conjugation
Conjugation of deploràre (-are) (See Appendix:Italian verbs)
Related terms
Anagrams
Latin
Verb
dēplōrāre
- inflection of dēplōrō:
- present active infinitive
- second-person singular present passive imperative/indicative
Romanian
Etymology
Noun
deplorare f (plural deplorări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | deplorare | deplorarea | deplorări | deplorările | |
| genitive-dative | deplorări | deplorării | deplorări | deplorărilor | |
| vocative | deplorare, deplorareo | deplorărilor | |||
References
- deplorare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Spanish
Verb
deplorare
- first/third-person singular future subjunctive of deplorar