deplorare

See also: deploraré

Italian

Etymology

From Latin dēplōrāre.

Pronunciation

  • IPA(key): /de.ploˈra.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: de‧plo‧rà‧re

Verb

deploràre (first-person singular present deplòro, first-person singular past historic deplorài, past participle deploràto, auxiliary avére)

  1. (transitive) to deplore, lament

Conjugation

Anagrams

Latin

Verb

dēplōrāre

  1. inflection of dēplōrō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From deplora +‎ -re.

Noun

deplorare f (plural deplorări)

  1. deploration

Declension

Declension of deplorare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative deplorare deplorarea deplorări deplorările
genitive-dative deplorări deplorării deplorări deplorărilor
vocative deplorare, deplorareo deplorărilor

References

  • deplorare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

deplorare

  1. first/third-person singular future subjunctive of deplorar