descăpățâna

Romanian

Etymology

From des- +‎ căpățână.

Verb

a descăpățâna (third-person singular present descăpățânează, past participle descăpățânat) 1st conjugation

  1. to decapitate

Conjugation

    conjugation of descăpățâna (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a descăpățâna
gerund descăpățânând
past participle descăpățânat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present descăpățânez descăpățânezi descăpățânează descăpățânăm descăpățânați descăpățânează
imperfect descăpățânam descăpățânai descăpățâna descăpățânam descăpățânați descăpățânau
simple perfect descăpățânai descăpățânași descăpățână descăpățânarăm descăpățânarăți descăpățânară
pluperfect descăpățânasem descăpățânaseși descăpățânase descăpățânaserăm descăpățânaserăți descăpățânaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să descăpățânez să descăpățânezi să descăpățâneze să descăpățânăm să descăpățânați să descăpățâneze
imperative — tu — — voi —
affirmative descăpățânează descăpățânați
negative nu descăpățâna nu descăpățânați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.