descruci
Romanian
Etymology
Verb
a descruci (third-person singular present descrucește, past participle descrucit) 4th conjugation
- to uncross
Conjugation
conjugation of descruci (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a descruci | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | descrucind | ||||||
| past participle | descrucit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | descrucesc | descrucești | descrucește | descrucim | descruciți | descrucesc | |
| imperfect | descruceam | descruceai | descrucea | descruceam | descruceați | descruceau | |
| simple perfect | descrucii | descruciși | descruci | descrucirăm | descrucirăți | descruciră | |
| pluperfect | descrucisem | descruciseși | descrucise | descruciserăm | descruciserăți | descruciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să descrucesc | să descrucești | să descrucească | să descrucim | să descruciți | să descrucească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | descrucește | descruciți | |||||
| negative | nu descruci | nu descruciți | |||||
References
- descruci in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN