descununa
Romanian
Etymology
Verb
a descununa (third-person singular present descunună, past participle descununat) 1st conjugation
- to divorce
Conjugation
conjugation of descununa (first conjugation, no infix)
| infinitive | a descununa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | descununând | ||||||
| past participle | descununat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | descunun | descununi | descunună | descununăm | descununați | descunună | |
| imperfect | descununam | descununai | descununa | descununam | descununați | descununau | |
| simple perfect | descununai | descununași | descunună | descununarăm | descununarăți | descununară | |
| pluperfect | descununasem | descununaseși | descununase | descununaserăm | descununaserăți | descununaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să descunun | să descununi | să descunune | să descununăm | să descununați | să descunune | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | descunună | descununați | |||||
| negative | nu descununa | nu descununați | |||||
References
- descununa in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN