desfătui

Romanian

Etymology

From de- +‎ sfătui.

Verb

a desfătui (third-person singular present desfătuiește, past participle desfătuit) 4th conjugation

  1. to advise not to do something

Conjugation

    conjugation of desfătui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a desfătui
gerund desfătuind
past participle desfătuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present desfătuiesc desfătuiești desfătuiește desfătuim desfătuiți desfătuiesc
imperfect desfătuiam desfătuiai desfătuia desfătuiam desfătuiați desfătuiau
simple perfect desfătuii desfătuiși desfătui desfătuirăm desfătuirăți desfătuiră
pluperfect desfătuisem desfătuiseși desfătuise desfătuiserăm desfătuiserăți desfătuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să desfătuiesc să desfătuiești să desfătuiască să desfătuim să desfătuiți să desfătuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative desfătuiește desfătuiți
negative nu desfătui nu desfătuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.