desființa

Romanian

Etymology

From des- +‎ înființa.

Verb

a desființa (third-person singular present desființează, past participle desființat) 1st conjugation

  1. to abolish

Conjugation

    conjugation of desființa (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a desființa
gerund desființând
past participle desființat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present desființez desființezi desființează desființăm desființați desființează
imperfect desființam desființai desființa desființam desființați desființau
simple perfect desființai desființași desființă desființarăm desființarăți desființară
pluperfect desființasem desființaseși desființase desființaserăm desființaserăți desființaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să desființez să desființezi să desființeze să desființăm să desființați să desființeze
imperative — tu — — voi —
affirmative desființează desființați
negative nu desființa nu desființați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.