deshăma

Romanian

Etymology

From des- +‎ înhăma.

Verb

a deshăma (third-person singular present deshamă, past participle deshămat) 1st conjugation

  1. to unharness

Conjugation

    conjugation of deshăma (first conjugation, no infix)
infinitive a deshăma
gerund deshămând
past participle deshămat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present deshăm deshămi deshămă deshămăm deshămați deshămă
imperfect deshămam deshămai deshăma deshămam deshămați deshămau
simple perfect deshămai deshămași deshămă deshămarăm deshămarăți deshămară
pluperfect deshămasem deshămaseși deshămase deshămaserăm deshămaserăți deshămaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să deshăm să deshămi să deshăme să deshămăm să deshămați să deshăme
imperative — tu — — voi —
affirmative deshămă deshămați
negative nu deshăma nu deshămați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.