desista

See also: désista

Italian

Verb

desista

  1. inflection of desistere:
    1. first/second/third-person singular present subjunctive
    2. third-person singular imperative

Anagrams

Portuguese

Verb

desista

  1. inflection of desistir:
    1. first/third-person singular present subjunctive
    2. third-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French désister.

Verb

a desista (third-person singular present desistează, past participle desistat) 1st conjugation

  1. to desist

Conjugation

    conjugation of desista (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a desista
gerund desistând
past participle desistat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present desistez desistezi desistează desistăm desistați desistează
imperfect desistam desistai desista desistam desistați desistau
simple perfect desistai desistași desistă desistarăm desistarăți desistară
pluperfect desistasem desistaseși desistase desistaserăm desistaserăți desistaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să desistez să desistezi să desisteze să desistăm să desistați să desisteze
imperative — tu — — voi —
affirmative desistează desistați
negative nu desista nu desistați

Spanish

Verb

desista

  1. inflection of desistir:
    1. first/third-person singular present subjunctive
    2. third-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.