despintecătură
Romanian
Etymology
From despinteca + -tură.
Noun
despintecătură f (plural despintecături)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | despintecătură | despintecătura | despintecături | despintecăturile | |
| genitive-dative | despintecături | despintecăturii | despintecături | despintecăturilor | |
| vocative | despintecătură, despintecăturo | despintecăturilor | |||
References
- despintecătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN