desprăfui

Romanian

Etymology

From des- +‎ prăfui.

Verb

a desprăfui (third-person singular present desprăfuiește, past participle desprăfuit) 4th conjugation

  1. to dust off

Conjugation

    conjugation of desprăfui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a desprăfui
gerund desprăfuind
past participle desprăfuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present desprăfuiesc desprăfuiești desprăfuiește desprăfuim desprăfuiți desprăfuiesc
imperfect desprăfuiam desprăfuiai desprăfuia desprăfuiam desprăfuiați desprăfuiau
simple perfect desprăfuii desprăfuiși desprăfui desprăfuirăm desprăfuirăți desprăfuiră
pluperfect desprăfuisem desprăfuiseși desprăfuise desprăfuiserăm desprăfuiserăți desprăfuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să desprăfuiesc să desprăfuiești să desprăfuiască să desprăfuim să desprăfuiți să desprăfuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative desprăfuiește desprăfuiți
negative nu desprăfui nu desprăfuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.