destăinuit

Romanian

Etymology

Past participle of destăinui.

Adjective

destăinuit m or n (feminine singular destăinuită, masculine plural destăinuiți, feminine and neuter plural destăinuite)

  1. confessed

Declension

Declension of destăinuit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite destăinuit destăinuită destăinuiți destăinuite
definite destăinuitul destăinuita destăinuiții destăinuitele
genitive-
dative 		indefinite destăinuit destăinuite destăinuiți destăinuite
definite destăinuitului destăinuitei destăinuiților destăinuitelor

Verb

destăinuit (past participle of destăinui)

  1. past participle of destăinui
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.