destăinui

Romanian

Etymology

From des- +‎ tăinui.

Verb

a destăinui (third-person singular present destăinuiește, past participle destăinuit) 4th conjugation

  1. to reveal

Conjugation

    conjugation of destăinui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a destăinui
gerund destăinuind
past participle destăinuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present destăinuiesc destăinuiești destăinuiește destăinuim destăinuiți destăinuiesc
imperfect destăinuiam destăinuiai destăinuia destăinuiam destăinuiați destăinuiau
simple perfect destăinuii destăinuiși destăinui destăinuirăm destăinuirăți destăinuiră
pluperfect destăinuisem destăinuiseși destăinuise destăinuiserăm destăinuiserăți destăinuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să destăinuiesc să destăinuiești să destăinuiască să destăinuim să destăinuiți să destăinuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative destăinuiește destăinuiți
negative nu destăinui nu destăinuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.