deszăvorî

Romanian

Etymology

From des- +‎ zăvorî.

Verb

a deszăvorî (third-person singular present deszăvorăște, past participle deszăvorît) 4th conjugation

  1. to unlatch

Conjugation

    conjugation of deszăvorî (fourth conjugation, -ăsc- infix)
infinitive a deszăvorî
gerund deszăvorând
past participle deszăvorât
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present deszăvorăsc deszăvorăști deszăvorăște deszăvorâm deszăvorâți deszăvorăsc
imperfect deszăvoram deszăvorai deszăvora deszăvoram deszăvorați deszăvorau
simple perfect deszăvorâi deszăvorâși deszăvorî deszăvorârăm deszăvorârăți deszăvorâră
pluperfect deszăvorâsem deszăvorâseși deszăvorâse deszăvorâserăm deszăvorâserăți deszăvorâseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să deszăvorăsc să deszăvorăști să deszăvorască să deszăvorâm să deszăvorâți să deszăvorască
imperative — tu — — voi —
affirmative deszăvorăște deszăvorâți
negative nu deszăvorî nu deszăvorâți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.