dezlocuire
Romanian
Etymology
From dezlocui.
Noun
dezlocuire f (plural dezlocuiri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | dezlocuire | dezlocuirea | dezlocuiri | dezlocuirile | |
| genitive-dative | dezlocuiri | dezlocuirii | dezlocuiri | dezlocuirilor | |
| vocative | dezlocuire, dezlocuireo | dezlocuirilor | |||