dezmăț

Romanian

Etymology

Back-formation from dezmăța

Noun

dezmăț n (plural dezmățuri)

  1. debauchery

Declension

Declension of dezmăț
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative dezmăț dezmățul dezmățuri dezmățurile
genitive-dative dezmăț dezmățului dezmățuri dezmățurilor
vocative dezmățule dezmățurilor