dezmăța
Romanian
Etymology
Probably from a Vulgar Latin *dismētiāre, from dis- + Latin metīrī. Compare Spanish desmedirse (“to overstep the mark”).
Verb
a dezmăța (third-person singular present dezmață, past participle dezmățat) 1st conjugation
- (uncommon, reflexive) to live unrestrained, licentiously or in libertinage
Conjugation
conjugation of dezmăța (first conjugation, no infix)
| infinitive | a dezmăța | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dezmățând | ||||||
| past participle | dezmățat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dezmăț | dezmeți | dezmață | dezmățăm | dezmățați | dezmață | |
| imperfect | dezmățam | dezmățai | dezmăța | dezmățam | dezmățați | dezmățau | |
| simple perfect | dezmățai | dezmățași | dezmăță | dezmățarăm | dezmățarăți | dezmățară | |
| pluperfect | dezmățasem | dezmățaseși | dezmățase | dezmățaserăm | dezmățaserăți | dezmățaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dezmăț | să dezmeți | să dezmețe | să dezmățăm | să dezmățați | să dezmețe | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dezmață | dezmățați | |||||
| negative | nu dezmăța | nu dezmățați | |||||