dezvinovăți

Romanian

Etymology

From dez- +‎ învinovăți.

Verb

a dezvinovăți (third-person singular present dezvinovățește, past participle dezvinovățit) 4th conjugation

  1. exculpate

Conjugation

    conjugation of dezvinovăți (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a dezvinovăți
gerund dezvinovățind
past participle dezvinovățit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dezvinovățesc dezvinovățești dezvinovățește dezvinovățim dezvinovățiți dezvinovățesc
imperfect dezvinovățeam dezvinovățeai dezvinovățea dezvinovățeam dezvinovățeați dezvinovățeau
simple perfect dezvinovății dezvinovățiși dezvinovăți dezvinovățirăm dezvinovățirăți dezvinovățiră
pluperfect dezvinovățisem dezvinovățiseși dezvinovățise dezvinovățiserăm dezvinovățiserăți dezvinovățiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dezvinovățesc să dezvinovățești să dezvinovățească să dezvinovățim să dezvinovățiți să dezvinovățească
imperative — tu — — voi —
affirmative dezvinovățește dezvinovățiți
negative nu dezvinovăți nu dezvinovățiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.