discréditer

French

Etymology

From dis- +‎ crédit +‎ -er, perhaps from earlier désaccréditer.

Pronunciation

  • IPA(key): /dis.kʁe.di.te/
  • Audio:(file)

Verb

discréditer

  1. (transitive) to discredit
    Synonyms: décréditer, décrédibiliser

Conjugation

Derived terms

Further reading