disolva
Romanian
Verb
a disolva (third-person singular present disolvă, past participle disolvat) 1st conjugation
- obsolete form of dizolva
Conjugation
conjugation of disolva (first conjugation, no infix)
| infinitive | a disolva | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | disolvând | ||||||
| past participle | disolvat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | disolv | disolvi | disolvă | disolvăm | disolvați | disolvă | |
| imperfect | disolvam | disolvai | disolva | disolvam | disolvați | disolvau | |
| simple perfect | disolvai | disolvași | disolvă | disolvarăm | disolvarăți | disolvară | |
| pluperfect | disolvasem | disolvaseși | disolvase | disolvaserăm | disolvaserăți | disolvaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să disolv | să disolvi | să disolve | să disolvăm | să disolvați | să disolve | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | disolvă | disolvați | |||||
| negative | nu disolva | nu disolvați | |||||
References
- disolva in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN