dispecerat
Romanian
Etymology
Noun
dispecerat n (plural dispecerate)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | dispecerat | dispeceratul | dispecerate | dispeceratele | |
| genitive-dative | dispecerat | dispeceratului | dispecerate | dispeceratelor | |
| vocative | dispeceratule | dispeceratelor | |||