diudiuc
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish دودوك (düdük).
Noun
diudiuc n (uncountable)
Declension
| singular only | indefinite | definite |
|---|---|---|
| nominative-accusative | diudiuc | diudiucul |
| genitive-dative | diudiuc | diudiucului |
| vocative | diudiucule | |
References
- diudiuc in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN