diverticul
Romanian
Etymology
Borrowed from French diverticule.
Noun
diverticul n (plural diverticule)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | diverticul | diverticulul | diverticule | diverticulele | |
| genitive-dative | diverticul | diverticulului | diverticule | diverticulelor | |
| vocative | diverticulule | diverticulelor | |||