duhuri
Romanian
Verb
a duhuri (third-person singular present duhurie, past participle duhurit) 4th conjugation
- obsolete form of duhori
Conjugation
conjugation of duhuri (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a duhuri | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | duhurind | ||||||
| past participle | duhurit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | duhur | duhuri | duhure | duhurim | duhuriți | duhur | |
| imperfect | duhuream | duhureai | duhurea | duhuream | duhureați | duhureau | |
| simple perfect | duhurii | duhuriși | duhuri | duhurirăm | duhurirăți | duhuriră | |
| pluperfect | duhurisem | duhuriseși | duhurise | duhuriserăm | duhuriserăți | duhuriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să duhur | să duhuri | să duhură | să duhurim | să duhuriți | să duhură | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | duhure | duhuriți | |||||
| negative | nu duhuri | nu duhuriți | |||||
References
- duhuri in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN