durifica

Romanian

Etymology

From dur +‎ -ifica.

Verb

a durifica (third-person singular present durifică, past participle durificat) 1st conjugation

  1. to harden

Conjugation

    conjugation of durifica (first conjugation, no infix)
infinitive a durifica
gerund durificând
past participle durificat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present durific durifici durifică durificăm durificați durifică
imperfect durificam durificai durifica durificam durificați durificau
simple perfect durificai durificași durifică durificarăm durificarăți durificară
pluperfect durificasem durificaseși durificase durificaserăm durificaserăți durificaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să durific să durifici să durifice să durificăm să durificați să durifice
imperative — tu — — voi —
affirmative durifică durificați
negative nu durifica nu durificați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.