eșantionare
Romanian
Etymology
Noun
eșantionare f (plural eșantionări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | eșantionare | eșantionarea | eșantionări | eșantionările | |
| genitive-dative | eșantionări | eșantionării | eșantionări | eșantionărilor | |
| vocative | eșantionare, eșantionareo | eșantionărilor | |||