epiloga

Romanian

Etymology

Borrowed from French épiloguer.

Verb

a epiloga (third-person singular present epiloghează, past participle epilogat) 1st conjugation

  1. to epilogue

Conjugation

    conjugation of epiloga (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a epiloga
gerund epilogând
past participle epilogat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present epiloghez epiloghezi epiloghează epilogăm epilogați epiloghează
imperfect epilogam epilogai epiloga epilogam epilogați epilogau
simple perfect epilogai epilogași epilogă epilogarăm epilogarăți epilogară
pluperfect epilogasem epilogaseși epilogase epilogaserăm epilogaserăți epilogaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să epiloghez să epiloghezi să epilogheze să epilogăm să epilogați să epilogheze
imperative — tu — — voi —
affirmative epiloghează epilogați
negative nu epiloga nu epilogați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.