epilogat
Romanian
Etymology
Past participle of epiloga.
Adjective
epilogat m or n (feminine singular epilogată, masculine plural epilogați, feminine and neuter plural epilogate)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | epilogat | epilogată | epilogați | epilogate | |||
| definite | epilogatul | epilogata | epilogații | epilogatele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | epilogat | epilogate | epilogați | epilogate | |||
| definite | epilogatului | epilogatei | epilogaților | epilogatelor | ||||
Verb
epilogat (past participle of epiloga)
- past participle of epiloga
References
- epilogat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN