epilogare
Romanian
Etymology
Noun
epilogare f (plural epilogări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | epilogare | epilogarea | epilogări | epilogările | |
| genitive-dative | epilogări | epilogării | epilogări | epilogărilor | |
| vocative | epilogare, epilogareo | epilogărilor | |||