esplicare

Italian

Etymology

Borrowed from Latin explicāre. Doublet of spiegare, which was inherited.

Pronunciation

  • IPA(key): /es.pliˈka.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: e‧spli‧cà‧re

Verb

esplicàre (first-person singular present èsplico, first-person singular past historic esplicài, past participle esplicàto, auxiliary avére)

  1. (transitive) to carry out, perform (an activity)
  2. (transitive, literary, uncommon) to explain, explicate, expound; to spell out
  3. (transitive) to express, to show (one's ability, etc.)

Conjugation

Anagrams

Romanian

Noun

esplicare f (plural esplicări)

  1. obsolete form of explicare

Declension

Declension of esplicare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative esplicare esplicarea esplicări esplicările
genitive-dative esplicări esplicării esplicări esplicărilor
vocative esplicare, esplicareo esplicărilor

References

  • esplicare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

esplicare

  1. first/third-person singular future subjunctive of esplicar