explicita

See also: explicitá and explícita

French

Verb

explicita

  1. third-person singular past historic of expliciter

Latin

Participle

explicita

  1. inflection of explicitus:
    1. nominative/vocative feminine singular
    2. nominative/accusative/vocative neuter plural

Participle

explicitā

  1. ablative feminine singular of explicitus

Romanian

Etymology

Borrowed from French expliciter.

Verb

a explicita (third-person singular present explicitează, past participle explicitat) 1st conjugation

  1. to clarify

Conjugation

    conjugation of explicita (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a explicita
gerund explicitând
past participle explicitat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present explicitez explicitezi explicitează explicităm explicitați explicitează
imperfect explicitam explicitai explicita explicitam explicitați explicitau
simple perfect explicitai explicitași explicită explicitarăm explicitarăți explicitară
pluperfect explicitasem explicitaseși explicitase explicitaserăm explicitaserăți explicitaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să explicitez să explicitezi să expliciteze să explicităm să explicitați să expliciteze
imperative — tu — — voi —
affirmative explicitează explicitați
negative nu explicita nu explicitați

References

  • explicita in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

explicita

  1. inflection of explicitar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Swedish

Adjective

explicita

  1. inflection of explicit:
    1. definite singular
    2. plural
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.