făta

See also: fata, fáta, fată, față, fața, and FATA

Romanian

Etymology

Inherited from Latin fētāre.

Verb

a făta (third-person singular present fată, past participle fătat) 1st conjugation

  1. (of animals) to give birth to, foal, litter, yean, calve, whelp, farrow, pup
    Synonym: naște
    Pisica noastră a fătat ieri.
    Our cat gave birth yesterday.

Conjugation

    conjugation of făta (first conjugation, no infix)
infinitive a făta
gerund fătând
past participle fătat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present făt feți fată fătăm fătați fată
imperfect fătam fătai făta fătam fătați fătau
simple perfect fătai fătași fătă fătarăm fătarăți fătară
pluperfect fătasem fătaseși fătase fătaserăm fătaserăți fătaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să făt să feți să fete să fătăm să fătați să fete
imperative — tu — — voi —
affirmative fată fătați
negative nu făta nu fătați

Derived terms

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.