fericăciune

Romanian

Etymology

From ferica +‎ -ăciune.

Noun

fericăciune f (plural fericăciuni)

  1. (obsolete) happiness

Declension

Declension of fericăciune
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative fericăciune fericăciunea fericăciuni fericăciunile
genitive-dative fericăciuni fericăciunii fericăciuni fericăciunilor
vocative fericăciune, fericăciuneo fericăciunilor

References

  • fericăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.