fifflare
Swedish
Etymology
fiffla + -are. Attested since 1940.
Noun
fifflare c
Declension
| nominative | genitive | ||
|---|---|---|---|
| singular | indefinite | fifflare | fifflares |
| definite | fifflaren | fifflarens | |
| plural | indefinite | fifflare | fifflares |
| definite | fifflarna | fifflarnas |
fiffla + -are. Attested since 1940.
fifflare c
| nominative | genitive | ||
|---|---|---|---|
| singular | indefinite | fifflare | fifflares |
| definite | fifflaren | fifflarens | |
| plural | indefinite | fifflare | fifflares |
| definite | fifflarna | fifflarnas |