fluctua
Catalan
Verb
fluctua
- inflection of fluctuar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
French
Verb
fluctua
- third-person singular past historic of fluctuer
Latin
Verb
flūctuā
- second-person singular present active imperative of flūctuō
Romanian
Etymology
Borrowed from French fluctuer, from Latin fluctuare.
Verb
a fluctua (third-person singular present fluctuează, past participle fluctuat, third-person subjunctive fluctueze) 1st conjugation
- to fluctuate
Conjugation
conjugation of fluctua (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a fluctua | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | fluctuând | ||||||
past participle | fluctuat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | fluctuez | fluctuezi | fluctuează | fluctuăm | fluctuați | fluctuează | |
imperfect | fluctuam | fluctuai | fluctua | fluctuam | fluctuați | fluctuau | |
simple perfect | fluctuai | fluctuași | fluctuă | fluctuarăm | fluctuarăți | fluctuară | |
pluperfect | fluctuasem | fluctuaseși | fluctuase | fluctuaserăm | fluctuaserăți | fluctuaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să fluctuez | să fluctuezi | să fluctueze | să fluctuăm | să fluctuați | să fluctueze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | fluctuează | fluctuați | |||||
negative | nu fluctua | nu fluctuați |