fortificare

See also: fortificaré

Italian

Etymology

From Late Latin fortificāre, from Latin fortis.

Pronunciation

  • IPA(key): /for.ti.fiˈka.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: for‧ti‧fi‧cà‧re

Verb

fortificàre (first-person singular present fortìfico, first-person singular past historic fortificài, past participle fortificàto, auxiliary avére)

  1. (transitive) to fortify, strengthen

Conjugation

Latin

Verb

fortificāre

  1. inflection of fortificō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From fortifica +‎ -re.

Noun

fortificare f (plural fortificări)

  1. fortification

Declension

Declension of fortificare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative fortificare fortificarea fortificări fortificările
genitive-dative fortificări fortificării fortificări fortificărilor
vocative fortificare, fortificareo fortificărilor

Spanish

Verb

fortificare

  1. first/third-person singular future subjunctive of fortificar